Sad

¹Sad[1]. Pe Coranul cel plin de povață![2]

²Ba nu, cei care nu au crezut sunt [mai degrabă] în îngâmfare și schismă!

³Câte popoare am nimicit Noi mai înainte de ei! Într-un sfârșit ei au strigat, însă nu mai era timp pentru ei de mântuire!

⁴S-au mirat ei că le-a venit un prevenitor [profetul Mohammed] chiar dintre ei, iar necredincioșii au zis: „Acesta este un vrăjitor mincinos,

⁵Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Cu adevărat, acesta este un lucru ciudat.”

⁶Însă mai-marii lor au pornit să spună: „Mergeți voi înainte și rămâneți statornici la zeii voștri [în apărarea lor]! Cu adevărat, acesta este un lucru dorit![3]

⁷Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie![4] Aceasta nu este decât o născocire!

⁸Oare Pomenirea i-a fost trimisă tocmai lui, dintre noi [toți]?” Ei sunt în îndoială asupra Îndemnării Mele [Coranul]. Ba ei nu au gustat încă pedeapsa Mea!

⁹Ori au ei comorile Îndurării Domnului tău Al-’Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Uahhab [Darnic]?

¹⁰Ori au ei Împărăția Cerurilor și a Pământului și a ceea ce se află între ele? Dacă-i așa, atunci să urce în Cer!

¹¹[Ei sunt doar] soldați [care vor fi] învinși acolo printre aliați [necredincioși].

¹²Mai înainte de ei au învinuit de minciună și popoarele lui Noe, lui ’Ad și lui Faraon, stăpânul țărușilor[5],

¹³Și [tribul lui] Thamud și neamul lui Lot și neamul din Al-Ayka. Aceștia sunt aliații![6]

¹⁴Nu a fost niciunul dintre ei care să nu-i fi socotit, pe Trimiși, mincinoși. Așadar, a fost dreaptă pedeapsa [Mea]!

¹⁵Aceștia nu așteaptă decât un singur strigăt [al Trâmbiței], care va veni, fără întrerupere, [până ce îi va nimici pe toți].

¹⁶Ei spun: „Doamne, grăbește-ne nouă pedeapsa noastră, înainte de Ziua Judecății!”

¹⁷Fii răbdător cu ceea ce spun ei și adu-ți aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare și credință]; cu adevărat, el a arătat căință.

¹⁸Cu adevărat, Noi am supus munții să-L slăvească [pe Allah] împreună cu el, după-amiaza [târzie] și dimineața [după răsărit]!

¹⁹Și păsările cele adunate! Toate se vor întoarce spre el [David] repetând [laudele]!

²⁰Și Noi am întărit stăpânirea lui și i-am dat lui înțelepciunea și judecata sănătoasă în vorbire!

²¹Oare a ajuns până la tine vestea celor care se certau și care s-au cățărat pe zidul templului?

²²Când au intrat la David și el s-a speriat de ei au zis ei: „Nu-ți fie frică! Noi suntem doi care ne certăm; unul dintre noi a fost nedrept cu celălalt. Deci judecă între noi cu dreptate și nu fi cu strâmbătate și călăuzește-ne pe noi pe calea cea dreaptă!

²³Cu adevărat, acesta este fratele meu. El are nouăzeci și nouă de oi, iar eu am o singură oaie. Și mi-a zis el: „Dă-mi-o în grija mea!” Și m-a biruit el cu vorba”.

²⁴[David] a spus [în grabă, fără să-l asculte pe celălalt]: „El a fost nedrept cu tine, când ți-a cerut să împreuni oaia ta cu oile lui. Și mulți dintre cei care se asociază își încalcă unii altora drepturile, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune - dar cât de puțini sunt ei!” Și David a înțeles că Noi îl punem la încercare și s-a rugat de iertare Domnului său și a căzut, prosternându-se, și s-a căit.

²⁵Și i-am iertat Noi aceasta și el a avut parte de loc apropiat la Noi și de frumoasă întoarcere.

²⁶[Noi am spus] „O, David! Noi te-am făcut pe tine urmaș pe pământ. Deci judecă între oameni cu adevăr și nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah!” Cei care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii.

²⁷Noi nu am făcut în deșert Cerul și Pământul și ceea ce se află între ele. Aceasta este bănuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioșilor pentru Focul [care-i așteaptă]!

²⁸Oare să-i punem Noi pe cei care cred și împlinesc fapte bune împreună cu cei care fac stricăciuni pe Pământ sau să-i punem pe cei cu frică [de Allah] în rând cu nelegiuiții?

²⁹[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o [o, Mohammed], pentru ca ei să ia aminte la Versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!

³⁰Și i l-am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun și care a fost cu căință!

³¹[Spune] când i s-au adus lui după-amiaza cai sprinteni,

³²Și a spus el: „Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într-atât încât [am uitat de] Pomenirea Domnului meu, până ce [Soarele] s-a ascuns în spatele vălului său [de întuneric];”

³³[El a spus] „Aduceți-i înapoi la mine!” Și s-a pornit el să le mângâie[7] picioarele și gâturile.

³⁴Și l-am încercat Noi pe Solomon și am aruncat pe tronul lui un trup[8]. Apoi s-a căit el.

³⁵A zis: „Doamne, iartă-mă pe mine și dăruiește-mi mie o stăpânire cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu ești Al-Uahhab [Cel Darnic]!”

³⁶Și i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia,

³⁷Ca și pe șeitani: pe toți ziditorii și cufundătorii,

³⁸Ca și pe alții legați în lanțuri.

³⁹[Noi am spus] „Acesta este Darul Nostru. Deci împarte-l sau păstrează-l, fără să dai nicio socoteală!”

⁴⁰Și cu adevărat, el are la Noi un loc apropiat și frumoasă întoarcere.

⁴¹Și adu-ți aminte de robul Nostru Iov, care L-a invocat pe Domnul său spunând: „Șeitan m-a atins pe mine cu nenorocire [năruindu-mi sănătatea] și cu suferință [năruindu-mi averea]”

⁴²[I s-a spus] „Lovește [pământul] cu piciorul tău și [privește cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat și pentru băut!”

⁴³Și Noi i-am dat lui [înapoi] familia sa și încă pe atât, ca Îndurare de la Noi și ca îndemnare pentru cei care pricep.

⁴⁴[Noi am spus] „Și ia în mâna ta un mănunchi [de iarbă] și lovește cu el [spre soția ta] și nu încălca jurământul tău![9]” Și Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căiește!

⁴⁵Și adu-ți aminte de robii Noștri Avraam, Isaac și Iacob - cei cu putere [în adorare și credință] și cu pricepere!

⁴⁶Cu adevărat, Noi i-am ales pe ei și i-am deosebit printr-o trăsătură aleasă: Pomenirea [frecventă a] Vieții de Apoi [și pregătirea lor pentru ea prin împlinirea de fapte bune și chemarea oamenilor la aceasta].

⁴⁷Și, cu adevărat, ei au fost la Noi printre cei mai buni aleși.

⁴⁸Și adu-ți aminte de Ismail, de Eliseu, și de Dhu-l-Kifl, căci toți au fost printre cei mai buni!

⁴⁹Aceasta este o Pomenire, iar cei cu frică vor avea parte de frumos loc la întoarcere:

⁵⁰Grădinile Edenului cu porțile deschise pentru ei,

⁵¹Unde, rezemați, vor cere ei fructe din belșug și băuturi

⁵²Și vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate, toate de aceeași vârstă.

⁵³Aceasta este ceea ce vi se promite vouă [dreptcredincioșilor] pentru Ziua Socotirii.

⁵⁴Cu adevărat, acesta va fi darul Nostru [pentru voi] și el va fi fără de sfârșit.

⁵⁵Astfel va fi! Însă nelegiuiții vor avea parte de cel mai rău loc de întoarcere.

⁵⁶Iadul în care, vor arde! Și rău culcuș va fi el!

⁵⁷Astfel va fi! Și vor gusta ei apă clocotită și puroi

⁵⁸Și alte [pedepse] asemenea acesteia.

⁵⁹[Și atunci li se va zice nelegiuiților]: „Aceasta este o ceată ce intră grăbită împreună cu voi. Să nu aibă [această ceată] parte de bun venit, pentru că ea este sortită să ardă în Foc!”

⁶⁰Ei vor zice: „Ba voi nu veți avea parte de bun venit! Voi ați adus aceasta asupra noastră!” Ce rău culcuș va fi el!

⁶¹Vor zice ei: „Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastră, sporește-le pedeapsa îndoit, în Foc!”

⁶²Și ei vor zice: „De ce nu-i vedem pe bărbații pe care noi îi socoteam printre cei răi?[10]

⁶³I-am luat noi în batjocură! Sau ochii noștri nu-i zăresc?”

⁶⁴Aceasta este cu adevărat cearta neamului Focului.

⁶⁵Spune: „Eu sunt numai un prevenitor! Nu există nicio divinitate afară de Allah Al-Uahid [Cel Unic], Al-Qahhar [Stăpânul Atotputernic]

⁶⁶Stăpânul Cerurilor și a Pământului și al celor ce se află între ele, Al-’Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Ghaffar [Mereu Iertător]!”

⁶⁷Spune: „Aceasta este o veste măreață,

⁶⁸Însă voi vă îndepărtați de la ea.

⁶⁹Eu nu am nicio cunoștință despre căpeteniile preaînalte [ale Îngerilor] când ele au avut disputa [în legătură cu crearea lui Adam],

⁷⁰Mie nu mi s-a revelat decât că eu sunt un prevenitor limpede!”

⁷¹[Și spune] când Domnul tău le-a spus Îngerilor: „Eu voi crea un om din lut.

⁷²Și când Eu îl voi fi plăsmuit și voi fi suflat în el din Duhul Meu[11], voi să cădeți dinaintea lui, prosternându-vă [în semn de respect]!”

⁷³Și s-au prosternat toți Îngerii laolaltă,

⁷⁴Cu excepția lui Iblis[12], căci el a fost arogant și a devenit unul dintre cei care au tăgăduit credința.

⁷⁵[Allah] a spus: „O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu Mâinile Mele[13]? Ai fost arogant [atunci] sau te-ai socotit tu [deja] printre cei înalți?”

⁷⁶[Iblis] a spus: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai plămădit din foc, în vreme ce pe el l-ai plămădit Tu din lut!”.

⁷⁷[Allah] a spus: „Ieși din el [Paradis] și vei fi tu alungat

⁷⁸Și asupra ta se va abate blestemul Meu până în Ziua Judecății!”

⁷⁹[Iblis] a spus: „Doamne, dă-mi mie răgaz până în Ziua când vor fi ei înviați!”

⁸⁰[Allah] a zis: „Vei fi printre cei păsuiți,

⁸¹Până în Ziua timpului hotărât!”

⁸²[Iblis] a spus: „Pe Puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispită pe toți,

⁸³În afară de robii Tăi cei devotați dintre ei!”

⁸⁴[Allah] a spus: „Eu sunt Al-Haqq [Cel Drept]! Adevăr este ceea ce spun:

⁸⁵Voi umple Iadul cu tine și cu toți cei care te-au urmat pe tine!”

⁸⁶Spune [o, Mohammed]: „Eu nu vă cer pentru acesta [Coranul] nicio răsplată și eu nu sunt dintre prefăcuți!

⁸⁷El nu este decât Îndemnare pentru lumi!

⁸⁸Și voi veți cunoaște [adevărul despre] vestea lui, după un timp!"