الشعراء
Poeții • 227 versete • Meccană
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ
1Ta’, Sin, Mim[1].
2Acestea sunt Versetele Cărții celei limpezi.
3Poate că tu [Mohammed] te sfârșești de supărare, pentru că ei nu sunt credincioși,
4Dar de am Voi, am face Noi să coboare din Cer peste ei un semn și atunci ar rămâne gâturile lor [aplecate] de umilință[2].
5Și nu le vine lor nicio îndemnare nouă de la Cel Milostiv, fără ca ei să se întoarcă de la ea.
6Ei au luat drept minciună [tot ceea ce le-a trimis Domnul lor], însă le vor veni lor vești despre cele de care și-au bătut joc.
7Nu privesc ei la Pământ, cum am făcut Noi să crească din fiecare soi nobil?
8Cu adevărat, întru aceasta este semn! Dar cei mai mulți dintre ei nu sunt credincioși.
9Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
10Și [spune] când l-a chemat Domnul tău pe Moise, [spunându-i]: „Du-te tu la poporul celor nelegiuiți,
11Poporul lui Faraon. Oare nu au ei frică?”
12Și el a spus: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos
13Și că pieptul meu se va strânge și că limba mea nu-și va da drumul. Deci trimite după Aaron.
14Ei mă învinuiesc de un păcat și mă tem să nu mă omoare.”
15[Allah] a spus: „Nicidecum! Mergeți amândoi cu semnele Noastre. Cu adevărat, Noi suntem cu voi și Auzim.
16Mergeți, așadar, la Faraon și spuneți-i: „Noi suntem Trimișii Stăpânului lumilor.
17[Și am primit poruncă să spunem] „Trimite-i pe Fiii lui Israel împreună cu noi.”
18[Faraon] a spus: „Nu te-am crescut printre noi când erai tu un prunc? Și nu ai rămas tu printre noi din viața ta ani [la rând]?
19Și [apoi] ai săvârșit tu fapta[3] pe care ai săvârșit-o. Iar acum tu ești dintre cei nerecunoscători!”
20[Moise] a spus: „Am săvârșit-o când eu eram printre cei rătăciți [ignoranți]
21Și am fugit de la voi, pentru că mi-a fost teamă de voi, însă Domnul meu mi-a dat înțelepciune și m-a făcut pe mine [unul] dintre Trimiși.
22Și este aceasta pe care o pomenești o favoare făcută mie [lăsându-mă liber] – iar tu i-ai înrobit pe Fiii lui Israel?”
23A întrebat Faraon: „Și ce este Stăpânul lumilor”?
24[Moise] a spus: „Este Stăpânul Cerurilor și a Pământului și al celor care se află între ele, dacă voi ați putea să fiți convinși!”
25[Faraon] le-a spus celor din jurul său: „Voi nu auziți?”
26[Moise] a spus: „Stăpânul vostru și Stăpânul părinților voștri cei dintâi!”
27[Faraon] a spus: „Cu adevărat, Mesagerul vostru care v-a fost trimis vouă este nebun!”
28[Moise] a spus: „Stăpânul Răsăritului și al Apusului și al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeți!”
29[Faraon] a spus: „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemnițați!”
30[Moise] a spus: „Dar dacă eu ți-aș aduce un lucru ca dovadă limpede?”
31[Faraon] a spus: „Adu-l, dacă tu ești dintre cei care spun adevărul!”
32Și [Moise] a aruncat toiagul său care s-a făcut un șarpe învederat.
33Și a scos mâna sa și ea era albă, pentru cei care priveau la ea.
34[Faraon] le-a spus dregătorilor din jurul său: „Acesta este un vrăjitor priceput;
35El vrea să vă scoată din pământul vostru cu farmecele sale. Deci ce sfătuiți?”
36Ei au spus: „Păsuiește-l pe el și pe fratele său și trimite prin orașe vestitori,
37Ca să-i aducă pe toți vrăjitorii iscusiți.”
38Așadar, vrăjitorii au fost strânși la timpul dintr-o zi hotărâtă[4].
39Și li s-a spus oamenilor: „Sunteți voi adunați,
40Pentru că o să-i urmăm pe vrăjitori, dacă ei vor fi biruitori?”
41Și când au venit vrăjitorii, ei i-au spus lui Faraon: „Vom avea noi răsplată, dacă vom fi biruitori?”
42El a spus: „De bună seamă! Și vă veți număra voi printre apropiații mei!”
43Moise le-a spus: „Aruncați ceea ce vreți să aruncați!”
44Și au aruncat ei frânghiile și toiegele lor și au spus: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!”
45Apoi a aruncat și Moise toiagul său și iată-l înghițind ceea ce au născocit ei.
46Atunci vrăjitorii au căzut, prosternându-se [lui Allah]
47Ei au spus: „Noi credem în Domnul lumilor,
48Domnul lui Moise și al lui Aaron!”
49[Faraon] a spus: „Ați crezut în el [Moise] mai înainte ca eu să vă îngădui? El este mai-marele vostru care v-a învățat și pe voi vrăjitoria! Acum o veți ști voi, căci vă voi tăia mâinile și picioarele opuse și vă voi răstigni pe toți!”
50Și ei au spus: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce.
51Cu adevărat, nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.”
52Și i-am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopții cu robii Mei, căci veți fi urmăriți!”
53Și a trimis Faraon vestitori prin cetăți [să spună][5]:
54„Aceștia sunt doar o ceată puțin numeroasă,
55Și cu adevărat, ei stârnesc furia noastră,
56Dar noi suntem mulți și ne ferim!”
57Și i-am scos Noi din grădini și de la izvoare,
58De la comori și locuri plăcute, cu răcoare[6].
59Astfel a fost! Și le-am dat Noi moștenire Fiilor lui Israel.
60Și la răsăritul Soarelui, au pornit în urma lor.
61Și când cele două cete s-au văzut una pe alta, însoțitorii lui Moise au spus: „Suntem ajunși!”
62Dar [Moise] a spus: „Nu! Cu adevărat, Domnul meu este cu mine și El mă va călăuzi!”
63Atunci i-am revelat Noi lui Moise: „Lovește cu toiagul tău marea!” Și ea s-a despicat și fiecare parte era ca un munte imens.
64Și Noi i-am adus aproape de locul acela pe ceilalți [urmăritori]
65Și i-am izbăvit Noi pe Moise și pe toți cei care erau cu el.
66Și apoi i-am înecat pe ceilalți.
67Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut,
68Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
69Și recită-le lor istoria lui Avraam:
70Când el le-a spus tatălui său și poporului său: „Pe cine adorați voi?”
71Ei i-au răspuns: „Noi îi adorăm pe idoli și rămânem slujindu-i pe ei”.
72Și el le-a spus: „Oare vă aud ei când îi chemați?
73Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?”
74Ei au răspuns: „Dar i-am aflat pe părinții noștri făcând așa!”
75El a spus: „Și ați văzut voi ceea ce adorați
76Voi și părinții voștri cei de demult?
77Cu adevărat, ei îmi sunt dușmani mie, în afară de Stăpânul lumilor[7],
78Care m-a creat și El [este Cel care] mă călăuzește,
79Care mă hrănește și-mi dă de băut,
80Iar când sunt bolnav, El mă vindecă,
81Și care mă lasă să mor și-apoi mă readuce la viață,
82Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecății.”
83[Și el a spus]: „Doamne, dă-mi mie înțelepciune și ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepți!
84Fă să fiu eu pomenit de bine de cei care vor urma.
85Și fă-mă pe mine să fiu unul dintre moștenitorii Grădinii Plăcerii.
86Și iartă-i tatălui meu. Cu adevărat, el a fost dintre cei rătăciți!
87Și să nu mă acoperi de rușine, în Ziua când vor fi înviați,
88Ziua în care nu vor folosi nici avere, nici copii,
89În afară de cel care vine la Allah cu inima curată.”
90[În ziua aceea] va fi apropiat Raiul de evlavioși
91Și li se va arăta Iadul celor rătăciți
92Și li se va spune lor: „Unde este ceea ce ați adorat
93În locul lui Allah? Oare vă ajută ei? Sau se ajută pe ei înșiși?”
94Apoi [idolii] vor fi aruncați de-a valma în el [Iad], ei și cei rătăciți,
95Împreună cu toți soldații lui Iblis.
96Și vor spune ei în el, certându-se:
97„Pe Allah! Noi am fost în rătăcire învederată,
98Când v-am făcut pe voi egali cu Stăpânul lumilor!
99Și nu ne-au dus pe noi în rătăcire decât numai nelegiuiții
100Și n-avem pe nimeni ca mijlocitori,
101Nici prieten apropiat [care să ne fie de ajutor],
102Însă de ar fi întoarcere pentru noi, am fi noi credincioși!”
103Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut.
104Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
105Poporul lui Noe i-a socotit pe Trimiși mincinoși,
106Atunci când fratele lor Noe le-a spus: „Oare nu aveți voi frică?
107Cu adevărat, eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere,
108Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
109Și nu vă cer pentru aceasta nicio răsplată, căci răsplata mea vine de la Domnul lumilor.
110Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!”
111Dar ei au spus: „Oare să-ți dăm ție crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?”
112El a spus: „Și ce știu eu despre ceea ce făceau ei?
113Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar ați pricepe.
114Și eu nu îi alung pe credincioși.
115Eu nu sunt decât un prevenitor limpede”.
116Ei au spus: „Dacă nu încetezi, Noe, vei fi dintre cei loviți cu pietre!”
117El a spus: „Cu adevărat, Doamne, poporul meu mă socotește mincinos,
118Deci hotărăște între mine și între ei și mântuiește-mă pe mine împreună cu cei credincioși!”
119Atunci l-am mântuit Noi pe el împreună cu cei care erau cu el în arca încărcată
120Și apoi i-am înecat pe cei rămași.
121Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au fost credincioși.
122Cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
123[Poporul] ’Ad i-au socotit și ei mincinoși pe Trimiși,
124Când le-a spus fratele lor Hud: „Oare nu aveți voi frică?
125Cu adevărat, eu sunt un Trimis vrednic de încredere pentru voi,
126Deci fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
127Și eu nu vă cer nicio răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
128Clădiți voi pe fiecare înălțime un semn[8], jucându-vă?
129Și construiți voi zidiri [palate și fortărețe], crezând că veți sălășlui în ele veșnic?
130Și când vă năpustiți asupra cuiva, o faceți fără îndurare.
131Fiți cu frică și dați-mi ascultare!
132Și fiți cu frică de Cel care v-a înzestrat pe voi [cu prisosință] cu ceea ce cunoașteți! -
133V-a înzestrat pe voi cu vite și cu urmași,
134Cu grădini și cu izvoare.
135Cu adevărat, eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!”
136Ei au spus: „Ne este totuna de propovăduiești tu sau nu ești dintre propovăduitori,
137Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintașilor,
138Iar noi nu vom fi chinuiți!”
139Așadar ei l-au socotit mincinos și Noi i-am nimicit. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au crezut,
140Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
141[Poporul] Thamud i-a socotit mincinoși pe Trimiși,
142Când fratele lor Salih le-a spus: „Oare nu aveți voi frică?
143Cu adevărat, eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de încredere,
144Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
145Și eu nu vă cer răsplată pentru aceasta, căci eu nu am răsplată decât de la Stăpânul lumilor.
146Oare veți fi voi lăsați în siguranță [față de moarte] în ceea ce aveți aici?
147În grădini și la izvoare,
148La semănături și la curmali cu fructe plăcute?
149Și vă scobiți case în munți cu iscusință?
150Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
151Și nu ascultați de porunca celor silnici,
152Cei care aduc stricăciune pe Pământ și nu fac bine!”
153Dar ei au spus: „Tu ești dintre cei fermecați!
154Tu nu ești decât un om ca și noi! Fă o minune, dacă ești dintre cei care spun adevărul!”
155El a spus: „Aceasta este o cămilă[9]. Ea are [un timp] pentru adăpat și voi aveți [un timp] pentru băut o zi anumită!
156Să nu o atingeți cu vreun rău, căci vă va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite!”
157Însă ei au înjunghiat-o și dimineața s-au și căit
158Și de aceea i-a lovit pedeapsa. Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut.
159Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
160Poporul lui Lot i-a socotit mincinoși pe Trimiși,
161Când le-a spus fratele lor Lot: „Oare nu aveți frică?
162Eu vă sunt un Trimis vrednic de încredere,
163Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
164Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
165Oare mergeți voi la bărbații din toate lumile
166Și vă lăsați soțiile voastre pe care Domnul vostru le-a creat pentru voi? Voi sunteți un popor de nelegiuiți!”
167Ei i-au spus: „Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi dintre cei alungați!”
168Iar el a răspuns: „Cu adevărat, eu sunt dintre cei care urăsc faptele voastre.
169Doamne, izbăvește-mă pe mine și pe familia mea de [pedeapsa pe care le-o dai pentru] ceea ce fac ei.”
170Și l-am izbăvit pe el împreună cu toată familia lui,
171În afară de o bătrână[10] dintre cei care au rămas [în cetate],
172Apoi i-am nimicit pe ceilalți.
173Și am lăsat să cadă asupra lor o ploaie [cu pietre] și a fost ea o ploaie cumplită pentru cei care au fost preveniți!
174Cu adevărat, întru aceasta este un semn, însă cei mai mulți dintre ei nu au crezut.
175Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
176Locuitorii din Ayka [poporul lui Madyan] i-au socotit mincinoși pe trimiși,
177Când le-a zis lor Șuayb: „Oare nu aveți voi frică [de Allah]?
178Cu adevărat, eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de încredere.
179Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
180Și eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.
181Dați măsura întreagă și nu fiți dintre cei care le cauzează [oamenilor] pierderi
182Și cântăriți cu o balanță dreaptă
183Și nu le împuținați oamenilor lucrurile lor și nu pricinuiți rău pe Pământ, fiind stricători,
184Și fiți cu frică față de Cel care v-a creat pe voi și [a creat] popoarele de mai înainte!”
185Ei au spus: „Tu ești, neîndoielnic, dintre cei fermecați,
186Tu nu ești decât un om ca și noi și, cu adevărat, noi te socotim pe tine dintre cei mincinoși.
187Deci fă să cadă asupra noastră bucăți de Cer, dacă tu ești dintre cei care spun adevărul!”
188El a spus: „Domnul meu știe mai bine ceea ce faceți voi!”
189Însă ei l-au socotit mincinos și i-a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei [un Nor întunecat]. Cu adevărat, ea a fost pedeapsa unei zile cumplite.
190Cu adevărat, întru aceasta este un semn, dar cei mai mulți dintre ei nu au crezut.
191Și, cu adevărat, Domnul tău este Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător].
192Iar el [Coranul] este o revelație de la Stăpânul lumilor.
193A coborât cu el Duhul cel demn de încredere [Gavriil]
194Peste inima ta [o, Mohammed], pentru ca tu să fii dintre prevenitori,
195Într-o limbă arabă limpede.
196El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintașilor.
197Oare nu a fost un semn pentru ei [faptul că] îl cunosc cei înțelepți dintre Fiii lui Israel?
198Și chiar dacă l-am fi pogorât Noi unui nearab
199Și el l-ar fi recitat [perfect][11], nu ar fi crezut în el.
200Astfel am lăsat Noi să intre [respingerea Coranului] în inimile nelegiuiților.
201Ei nu vor crede în el până ce nu vor vedea chinul cel dureros.
202Și va veni asupra lor pe neașteptate, fără ca ei să-și dea seama
203Și atunci ei vor spune: „Oare vom fi noi păsuiți?”
204Oare grăbesc ei pedeapsa Noastră?
205Oare vezi tu, chiar dacă i-am lăsa să se mai bucure de plăceri vreme de un număr de ani
206Și apoi ar veni la ei cele care le-au fost promise
207Și tot nu le-ar fi lor de niciun folos cele de care s-au bucurat.
208Și nu am nimicit Noi nicio cetate, fără ca ea să nu fi avut prevenitori,
209Spre aducere aminte. Și Noi nu am fost nedrepți.
210Și nu au pogorât cu el [Coranul] șeitanii[12],
211Căci aceasta nu li se cuvine lor și nici nu pot [să o facă]
212Ei se află departe de auzire[13].
213[Deci] nu chema împreună cu Allah o altă divinitate, ca să nu fii tu dintre cei chinuiți.
214Și previne-i tu pe oamenii care-ți sunt cei mai apropiați!
215Și coboară aripa ta pentru cei care te urmează dintre credincioși!
216Iar de nu ți se vor supune ei, atunci spune: „Cu adevărat, eu sunt fără de nicio vină pentru ceea ce faceți voi!”
217Și încrede-te în Al-'Aziz [Cel Atotputernic] [și] Ar-Rahim [Îndurător],
218Care te vede când te ridici[14]
219Și care vede și mișcările tale împreună cu cei care se prosternează[15].
220Cu adevărat, El este As-Sami' [Cel care Aude Totul] [și] Al-'Alim [Atoateștiutor].
221Să vă vestesc Eu despre cei asupra cărora se pogoară șeitanii?
222Ei se pogoară asupra fiecărui mincinos și păcătos.
223Ei transmit ceea ce aud[16], însă cei mai mulți dintre ei sunt mincinoși!
224Cât despre poeți, pe ei îi urmează cei aflați în rătăcire.
225Oare nu-i vezi cum rătăcesc prin fiecare vale[17]
226Și cum spun ei ceea ce nu fac,
227În afară de acei [poeți] care cred și săvârșesc fapte bune și pomenesc [Numele] lui Allah adeseori și [îi] apără [pe musulmani], după ce au fost nedreptățiți. Și vor ști cei care au fost nedrepți către ce sfârșit se întorc.