طه
Ta-Ha • 135 versete • Meccană
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ
1Ta, Ha[1].
2Noi nu ți-am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,
3Ci ca o vestire pentru aceia care se tem [de Allah],
4[Și ca] o revelație de la Cel care a creat Pământul și Cerurile cele înalte.
5Cel Milostiv care s-a înălțat deasupra Tronului[2],
6Ale Lui sunt cele din Ceruri și cele de pe Pământ, precum și cele care se află între cele două și sub țărână.
7Și dacă tu rostești vorbele cu glas tare, El Știe, [neîndoielnic], taina și ceea ce este chiar și mai ascuns.
8Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt Numele cele mai frumoase.
9Oare ai aflat tu povestea lui Moise?
10Când a văzut el un foc și a zis către familia lui: „Rămâneți [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire”.
11Și când a ajuns la el, a fost el strigat: „O, Moise!
12Cu adevărat Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ți încălțările tale, căci tu te afli în Valea cea Sfântă, Tuua.
13Și Eu te-am ales, deci ascultă la ceea ce ți se revelează!
14Eu sunt Allah și nu există altă divinitate în afară de Mine! Așadar, venerează-Mă și împlinește Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!
15Cu adevărat Ceasul va sosi - de-abia îl mai țin ascuns[3] - pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se ostenește!
16Și să nu te abată de la el[4] cel care nu crede în el și urmează poftei sale, pentru ca să nu pieri!
17Dar ce ai în mâna ta dreaptă, o, Moise?”[îl intrebă Allah, deși El Știa prea bine ce era]
18El a răspuns: „Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijin și cu care scutur frunze pentru oile mele și de la care mai am și alte foloase”.
19[Allah] a spus: „Aruncă-l, o, Moise!”
20Și l-a aruncat și iată-l [preschimbat într-] un șarpe ce se târa.
21[Allah] a spus: „ Ia-l, fără să te temi, căci Noi îl vom readuce la prima sa stare.
22Și strânge mâna ta la subsuoară! Ea va ieși albă, fără nicio vătămare – o altă Minune,
23Pentru ca să-ți arătăm [și altele] din Minunile Noastre cele mai mari.
24Și du-te la Faraon. Cu adevărat, el întrece orice măsură!”
25[Moise] a spus: „Doamne, deschide-mi mie pieptul [să am certitudine]
26Și ușurează-mi mie lucrul [ce trebuie să-l împlinesc]
27Și dezleagă-mi nodul limbii mele,
28Pentru ca ei să priceapă vorbele mele
29Și dă-mi mie un sfetnic [sprijinitor] din familia mea,
30Pe Aaron, fratele meu,
31Sporind prin el forța mea
32Și fă-l pe el părtaș la lucrul meu
33Pentru ca noi să Te Lăudăm îndelung
34Și să Te pomenim mult.
35Cu adevărat, Tu întotdeauna ne-ai văzut pe noi, [știind astfel tot ceea ce noi facem]!”
36[Allah] a spus: „Cererea ta a fost împlinită, o, Moise!
37Și Noi ți-am mai dăruit Grația Noastră și altă dată,
38Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat
39[Spunând]: „Așează-l pe el într-un coș și pune-l pe râu, pentru ca apoi apa fluviului să-l arunce la mal, de unde îl va lua un dușman al Meu și dușman al lui!” Și am pogorât asupra ta dragostea Mea[5] [și să fi iubit și de ceilalți], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.
40Și iată cum sora ta mergea, [urmându-te], și a spus: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întrețină și să-l crească?” Și te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure și să nu mai fie mâhnită! [Și atunci când] ai ucis un suflet[6], Noi te-am mântuit de întristare. Și te-am încercat Noi în fel și chip. Apoi tu ai rămas ani în șir printre poporul din Madian. Apoi ai venit [aici], așa cum a fost orânduiala, o, Moise.
41Și te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea[7].
42Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu Minunile Mele, și să nu încetați să Mă pomeniți pe Mine!
43Duceți-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură!
44Și spuneți-i lui vorbe blânde. Poate că el își va aduce aminte sau se va teme [de Allah]”
45Ei au spus: „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă și să nu întreacă măsura”.
46[Allah] a spus: „Nu vă fie frică. Cu adevărat, Eu sunt cu voi. Aud și Văd.
47Deci mergeți la el și spuneți: „Noi suntem Mesagerii Domnului tău. Trimite-i pe Fiii lui Israel împreună cu noi și nu-i mai chinui. Venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pacea[8] [fie] asupra celui care urmează calea cea dreaptă!
48Cu adevărat, ni s-a revelat nouă că pedeapsa este pentru cel care tăgăduiește credința și îi întoarce spatele”!
49[Faraon] a spus: „Și cine este Domnul vostru, o, Moise?”
50El i-a răspuns: „Domnul nostru este Cel care a dat fiecăruia firea sa și apoi l-a călăuzit”.
51Atunci [Faraon] l-a întrebat: „Și ce spui despre generațiile anterioare?”
52[Moise] i-a răspuns: „Știința despre ele se află la Domnul meu într-o Carte. Domnul meu nu greșește și nu uită.
53El este Acela care v-a făcut Pământul ca leagăn și v-a făcut vouă pe el drumuri și a pogorât apa din Cer. Și prin ea a făcut să răsară soiuri de felurite plante.
54Mâncați și lăsați să pască vitele voastre. Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiți cu minte.
55Din el [Pământ] v-am creat, în el Noi vă vom întoarce și din el vă vom scoate încă o dată”.
56Și i-am arătat Noi toate semnele Noastre [lui Faraon], însă el le-a tăgăduit și nu a voit [să creadă].
57Și el a spus: „Ai venit la noi ca să ne scoți din pământul nostru cu vrăjile tale, o, Moise!
58Îți vom aduce și noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăște între noi și tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într-un loc desemnat [un loc public]!”
59[Moise] a spus: „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare și lumea să se adune dimineața!”[9]
60Și Faraon a plecat, și-a întocmit vicleșugul și apoi s-a întors [la întâlnire].
61Moise le-a spus [vrăjitorilor aduși de Faraon]: „Vai vouă! Nu născociți minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar cei care vor născoci, vor pierde!”
62Și au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au făcut-o într-ascuns.
63Ei au spus: „Cu adevărat, aceștia sunt doi vrăjitori care vor să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor și să vă ia rânduiala voastră cea desăvârșită [religia sau tradiția].
64Adunați-vă, așadar, vicleșugul vostru și veniți într-un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra.”
65Apoi ei au spus: „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?”
66El a spus: „Ba aruncați voi!” Și i s-a părut lui că funiile și toiegele lor se târăsc [ca șerpii] în urma vrăjii lor.
67Și Moise a simțit oarecare teamă în sufletul său.
68Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra!
69Aruncă ce ai în dreapta ta și aceasta va înghiți ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleșug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el.”
70Și vrăjitorii s-au aruncat, prosternându-se[10], și au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron și al lui Moise.”
71[Faraon] a spus: „Ați crezut în el [Moise] înainte ca eu să vă permit. Cu adevărat, el este liderul vostru, care v-a învățat vrăjitoria. Eu vă voi tăia mâinile și picioarele voastre în cruciș și vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor și astfel veți ști voi care dintre noi este mai aspru și mai statornic în chin!”
72Ei au spus: „Noi nu te vom prefera niciodată în locul dovezilor limpezi care ne-au venit și în locul Celui care ne-a creat. Hotărăște ceea ce vrei să hotărăști, dar tu nu vei hotărî decât în această viață lumească.
73Cu adevărat, noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre și vrăjitoria la care ne-ai obligat!” Iar Allah este mai bun [la Răsplată] și mai statornic [la Pedeapsă].
74Cu adevărat, cel ce vine nelegiuit la Domnul său - va avea parte de Iad, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi.
75Dar cei care vin la El credincioși și care au săvârșit fapte bune - vor avea treptele cele mai înalte -
76Grădinile Edenului, pe sub care curg râuri, unde vor avea veșnic sălaș în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s-au curățit”.
77Și Noi i-am revelat lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei și croiește-le lor un drum uscat prin mare! Nu-ți fie teamă că vei fi ajuns din urmă [de Faraon] și nu-ți fie frică [de înec]!”
78Și a pornit Faraon pe urma lor cu soldații săi, dar marea i-a cuprins și i-a acoperit cu totul.
79Iar Faraon și-a dus poporul în rătăcire și nu l-a călăuzit pe drumul cel bun.
80O, Fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de dușmanul vostru și v-am orânduit vouă întâlnire[11] la coasta cea din dreapta Muntelui! Și am pogorât asupra voastră mana și prepelițele!
81[Spunând]: „Mâncați din bunătățile cu care v-am înzestrat, însă nu întreceți măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l lovește mânia Mea, este pierdut.”
82Dar, cu adevărat, Eu sunt Iertător cu cel care se căiește, crede și împlinește fapte bune și apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună.
83[Allah a spus]: „Și de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, o, Moise?”
84El a spus: „Ei sunt pe urmele mele și eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca Tu să fii mulțumit.”
85[Allah a Spus]: „ Dar, cu adevărat, Noi am încercat poporul tău după tine și As-Samiriy[12] l-a dus pe el în rătăcire”.
86Atunci s-a întors Moise la neamul său, mânios și mâhnit, și a spus: „O, popor al meu! Nu v-a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire[13]? Legământul a fost prea lung pentru voi sau ați vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru și de aceea ați încălcat făgăduința făcută mie?”
87Ei au spus: „Noi nu am încălcat făgăduința dată ție cu voia noastră, însă noi am fost încărcați cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] și le-am aruncat noi [în foc] și asemenea le-a aruncat și As-Samiriy”.
88Și le-a scos lor un vițel - un corp [neînsuflețit] care scotea un sunet slab - și ei au spus: „Acesta este dumnezeul vostru și dumnezeul lui Moise, însă el l-a uitat”.
89Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nicio vorbă și că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?
90Și le zisese și Aaron mai înainte [de întoarcerea lui Moise]: „O, popor al meu! Voi ați fost numai testați prin aceasta. Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Așadar, urmați-mă și ascultați de porunca mea!”
91Ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui [ai vițelului] până ce se va întoarce Moise la noi”.
92[Moise] a spus: „Ce te-a împiedicat pe tine, o, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire,
93Să vii după mine? Te-ai răzvrătit și tu împotriva poruncii mele?”
94[Aaron] a spus: „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap. Cu adevărat, mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe Fiii lui Israel și nu ai așteptat porunca mea.”
95[Moise] a spus: „Și care a fost socoteala ta, o, As-Samiriy?”
96El a spus: „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de țărână] de pe urma mesagerului[14] și am aruncat-o[15]. Așa mi-a spus sufletul meu”.
97[Moise] a spus: „Du-te! În această viață vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeți.” Și vei avea o întâlnire de la care nu vei putea lipsi. Și privește la dumnezeul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere și-l vom risipi în mare.
98Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le Cuprinde pe toate cu Știința.”
99Astfel îți povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut și îți dăm Noi ție o pomenire din partea Noastră.
100Iar cei care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară.
101Și veșnic vor sălășlui în el[16]. Și ce grea Povară vor avea ei în Ziua Învierii!
102Ziua în care se va sufla în Trâmbiță și-i vom aduna pe cei nelegiuiți, învinețiți.[17]
103Și ei vor șușoti între ei: „Voi nu ați zăbovit decât zece [zile]”!
104Noi Știm mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasă dintre ei: „Voi nu ați zăbovit decât o zi.”
105Și ei te întreabă despre munți. Spune: „Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,
106Și va lăsa [Pământul] ca pe un șes neted,
107În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.”
108În Ziua aceea [toți] îl vor urma pe Cel care cheamă[18], fără abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman ] și nu vei auzi decât o șoaptă.
109În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la cel căruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va îngădui și a cărui vorbă o va găsi plăcută.
110El [Allah] Știe ceea ce se află în fața lor [în prezent] și ceea ce se află în urma lor[19], în vreme ce ei nu-L cuprind cu știința.
111Și [toate] fețele se vor pleca umilite în fața Celui Veșnic Viu [Al-Hayy] [și] Atotputernic [Al-Qayyum ] și [nefericit] și pierdut va fi acela care va purta o nedreptate.
112Dar cel care săvârșește fapte bune și este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.
113Astfel l-am pogorât Noi un Coran în [limba] arabă. Și am deslușit în el avertizările, pentru ca ei să fie cu teamă și pentru ca să le trezească lor amintirea.
114Și mai presus [de toate] este Allah - Al-Malik [Regele], Al-Haqq [Adevărul]! Nu te grăbi [O, Mohammed] cu recitarea Coranului mai înainte de a ți se încheia revelarea lui! Și spune: „Doamne, sporește-mi mie știința.”
115Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat și Noi nu am aflat în el tărie[20].
116Și [spune] când Noi le-am spus Îngerilor: „Prosternați-vă dinaintea lui Adam” și s-au prosternat ei, afară de Iblis[21], care s-a împotrivit.
117Atunci Noi am spus: „O, Adam, acesta vă este dușman ție și soaței tale. [Fiți cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai și să fii tu nefericit.
118Cu adevărat, este [o promisiune] pentru tine; pentru ca să nu-ți fie foame în el și să nu fii gol,
119Pentru ca să nu-ți fie ție sete în el și să nu te lovească dogoarea soarelui”.
120Atunci Șeitan l-a ispitit, spunându-i: „O, Adam, vrei tu să-ți arăt pomul veșniciei și împărăția care nu piere?”
121Și au mâncat ei doi [Adam și soția sa] din el și li s-a arătat goliciunea lor și au început să strângă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam nu s-a supus, așadar, Domnului său și a ajuns în rătăcire.
122Apoi l-a ales pe el Domnul său, l-a iertat și l-a călăuzit.
123[Allah a spus]: „Coborâți amândoi din el [din Paradis]! Vă veți fi toți dușmani unul altuia. Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea, cel care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci [în această viață] și nu va fi nefericit [în Viața de Apoi].
124Însă cel care se va îndepărta de la Pomenirea Mea, cu adevărat, el va avea parte de o viață grea și în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.”
125El va spune: „Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător?”
126[Allah] va spune: „Așa cum Versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, așa și tu ești în această Zi uitat.”
127Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura și nu crede în semnele Domnului său, iar pedeapsa din Viața de Apoi va fi mai aspră și mai îndelungată[22].
128Oare nu le folosește lor spre bună călăuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale căror case merg ei [acum]? Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.
129Și de n-ar fi fost un cuvânt[23] de la Domnul tău mai înainte, [pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotărât.
130Rabdă ceea ce ei spun și înalță laudă Domnului tău; înainte de răsăritul soarelui, înainte de asfințitul lui și în ceasurile nopții laudă-L și la capetele zilei, poate că astfel vei fi tu mulțumit.
131Și nu privi îndelung la ceea ce Noi am dat ca plăcere trecătoare unora dintre ei și ca strălucire a vieții din această lume, pentru a-i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îți dă va fi mai bun și mai dăinuitor.
132Și poruncește neamului tău Rugăciunea [As-Salat] și fii statornic în ea! Noi nu-ți cerem câștig [și provizii de trebuință], fiindcă Noi îți dăm ție câștig [și cele de trebuință], iar urmarea bună este a evlaviei.
133Și ei au spus: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul său?” Dar oare nu a venit la ei dovadă limpede care se află în Scripturile de mai înainte de el?[24]
134Dar dacă Noi i-am fi nimicit printr-o pedeapsă mai înainte de el[25], atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne-ai trimis Tu un Profet, ca să fi putut urma semnele Tale înainte ca noi să fi fost umiliți și loviți de rușine?”
135Spune: „Fiecare este în așteptare. Deci așteptați și voi! Și veți ști voi cine sunt cei care se află pe drumul cel drept și cine a fost bine călăuzit”.